Excursie de suflet alături de profesorii noștri dragi, organizată în ultima zi de mai la Liceul Teoretic „Petre Ștefănucă”, Ialoveni. Zilele care încep cu zâmbete și oameni frumoși se transformă adesea în amintiri de neuitat. Așa a fost și excursia noastră, organizată cu grijă și căldură de Comitetul Sindical al Liceului. Traseul a început cu Mănăstirea Noul-Neamț, așezată între dealuri blânde și în apropierea Nistrului, mănăstirea este mai mult decât un loc de rugăciune, este un colț de cer pe pământ, unde timpul pare să încetinească, iar sufletul se reculege în tăcere. Catedrala mănăstirii, cu turlele ei alb-strălucitoare și cupolele în stil bizantin, pare o făclie care străjuiește satul. Frescele mănăstirii sunt adevărate icoane murale. E locul unde chiar și gândurile parcă se roagă în tăcere. Memorabilă este și Clopotnița, cea mai înaltă din Republica Moldova, se înalță la peste 67 de metri și este un simbol al rezistenței și al credinței neîntrerupte. Ne-a uimit Biblioteca mănăstirii, una dintre cele mai bogate din spațiul basarabean, cu mii de volume vechi, manuscrise, cărți rare, un adevărat tezaur cultural și spiritual.
Traseul a continuat la Cetatea Tighina, cu turnurile sale tăcute și bătrâne, care ne-a deschis porțile istoriei. Apoi, Aleea din Tiraspol ne-a oferit o plimbare liniștită, în care fiecare pas a legat și mai strâns relațiile dintre noi. Plimbarea cu vaporul pe Nistru a fost cu râsete, admirație, discuții calde. Am savurat împreună cu colegii noștri priveliști de nedescris, simțind că unele lecții se învață în tăcerea naturii și în frumusețea simplă a lumii din jur. În tot acest timp, am avut discuții de suflet, ne-am relaxat, am savurat clipa.
Și noi, profesorii, avem nevoie uneori să ieșim din ritmul alert al programelor, al planificărilor și al evaluărilor. Avem nevoie de momente de liniște, de reconectare cu natura, cu noi înșine și cu colegii noștri. Pentru că, înainte de a fi dascăli, suntem oameni. Și omul care se încarcă frumos duce mai departe frumosul.
